Cum ar fi să putem stoca informaţii care ar putea să încapă pe câteva milioane de CD-uri într-un spaţiu minuscul, în care acestea să fie în siguranţă?

Să fie vorba despre un nou gadget? Nu, este vorba despre ADN.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că ADN-ul ar putea să servească la stocarea informaţiei unei întregi societăţi, mereu aflată în dezvoltare.

Mai mult decât atât, potrivit „Associated Press”, cercetătorii au reuşit deja să stocheze toate cele 154 de sonete ale lui Shakespeare, o fotografie, o lucrare ştiinţifică şi un fragment de 26 de secunde din discursul lui Martin Luther King, „I Have a Dream”. Toate acestea au avut loc într-un fragment de ADN aproape insensizabil, într-o eprubetă.

Procesul a implicat transformarea informaţiei digitale în cele patru litere ale alfabetului codului ADN, respectiv: A- adenina, T-timina, C-citozina şi G-guanina.

Instumentele speciale au „citit” moleculele de ADN şi au recuperat astfel informaţia codificată, proces care a durat două săptămâni, dar tehnologia modernă încearcă să facă această operaţiune într-un timp mult mai scurt, potrivit lui Ewan Birney, de la Institutul European de Bioinformatică din Hinxton, Anglia. Acesta este autorul unui raport publicat online în revista „Nature”.

ADN-ul ar putea să fie util pentru păstrarea unor cantităţi mari de informaţii care trebuie păstrate în siguranţă, pe termen lung, dar care să nu fie accesate des. Conservarea ADN-ului ar fi relativ simplă, potrivit oamenilor de ştiinţă: „Îl pui pur şi simplu într-un loc răcoros, uscat şi întunecat şi îl laşi acolo”.

Această tehnologie ar putea să funcţioneze în viitorul apropiat pentru stocarea unor arhive importante, care trebuie să fie ţinute în siguranţă pentru mai multe secole de acum înainte, precum datele istorice ale marilor biblioteci, a mai precizat Nick Godman, de la acelaşi institut.

„