Preot loan ŞTEFANESCU

Coborând din corabie cu ucenicii Săi, Mântuitorul Hristos vede o privelişte jalnică, anume o subjugare demonică culminantă, în care tirania posesiunii satanice îl coboară pe om la limitele cele mai de jos ale bestiei oarbe, aşa de pregnant forţele întunericului îşi puseseră pecetea asupra minţii bietului om, ademenit şi acaparat total prin intermediul păcatului.

Sf. Evanghelie descrie imaginea înfricoşătoare a omului înlănţuit de puterile întunericului: “Nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri, pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească. Noaptea şi ziua era prin morminte, strigând şi tăindu-se cu pietre” (Marcu 5, 3-5).

Această realitate cutremurătoare poate fi înţeleasă mult mai bine de cei care merg în spitale de profil. Acolo pot vedea pe viu ce înseamnă degradarea omului.

Cea mai mare viclenie a diavolului este să-l facă pe omul zilelor noastre să creadă că nu există diavol. Dar, după ce îl ademeneşte pe om, diavolul devine suveranul omului; nu mai vorbeşte omul, ci diavolii din el. Insă, oricât de mulţi şi uniţi ar fi diavolii împotriva omului, rămân totuşi neputincioşi, limitaţi în activitatea lor şi ascultători faţă de puterea lui Dumnezeu.

Aşa cum sublinia Sf. loan Gură de Aur, diavolii nici în porci nu îndrăznesc să intre fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos a lăsat posibilitatea ucenicilor Săi, paznicilor acelor turme de porci, apoi locuitorilor cetăţii Gadara şi nouă astăzi, să înţelegem că răutatea veche nu se face bunătate nouă; diavolii produc pagubă, seamănă ură, vrajbă, dezbinare şi în cele din urma conduc la sinucidere, la pieire, la autoprăbuşire. Salvând pe cei doi oameni din gheara diavolească, lisus eliberează două suflete nevinovate şi le mântu-ieşte. Aceste două suflete sunt mai va