Comisarul Moldovan nu a murit niciodată. Gloatele nu l-au văzut vreodată căzând la pământ. Un sicriu acoperit discret. Paraipan se dezlănțuie.

Durerea lui nu a fost niciodată arătată. Ionuț a fost prins într-un autobuz în explozie. Cadrul s-a oprit pe chipul comsiarului în salt. Speranța rămâne ultima. Soția regizorului poartă un pardesiu alb.

Paraipan smulge crucea, dezgroapă mormântul. “N-am putut să văd mortu’ era acoperit sicriu’!” Paraipan smulge capacul. “Ni se ascunde ceva!” “Să-i tăiem nasul lui Limbă!”

Un pardesiu alb ațâță gloatele. E o culoare satanistă. “Cea mai bună apreciere, cea mai bună cinstire, au arătat-o oamenii,” punctează domnu’ Iiescu.

Sicriul e incinerat. “Cum îl mai dezgrop acum, bă’ boilor?” țipă Paraipan, furat de castronul lui de colivă.

Oamenii lui cheamă RTV-ul. “Unde e copilu’ din flori? Găsiți-mi copilu’ din flori!” Grădinița “Pink Lemon” e luată cu asalt.

“Trebuia să-l vadă tot poporul!” se lamentează țațele, mestecând în ciorbă. “Ne-au ars copilăria!” “Tot în pământ se va întoarce,” consolează domnu’ Iiescu.

Din spatele televizoarelor, Sergiu Nicolaescu zâmbea, călărind într-o carte de istorie. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Comisarul Moldovan nu a murit niciodată. Gloatele nu l-au văzut vreodată căzând la pământ. Un sicriu acoperit discret. Paraipan se dezlănțuie.

Durerea lui nu a fost niciodată arătată. Ionuț a fost prins într-un autobuz în explozie. Cadrul s-a oprit pe chipul comsiarului în salt. Speranța rămâne ultima. Soția regizorului poartă un pardesiu alb.

Paraipan smulge crucea, dezgroapă mormântul. “N-am putut să văd mortu’ era acoperit sicriu’!” Paraipan smulge capacul. “Ni se ascunde ceva!” “Să-i tăiem nasul lui Limbă!”

Un pardesiu alb ațâță gloatele. E o culoare satanistă. “Cea mai bună apreciere, cea mai bună cinstire, au arătat-o oamenii,” punctează do