MEDICAMENTUL OTRAVĂ. Intitulată pompos „civilizaţia imaginii”, această civilizaţie nu are nicio legătură cu imaginile statice ale fotografiilor sau tablourilor şi nici cu imaginile dinamice pe care le percepem din automobil, tren sau avion. Se referă exclusiv la imaginile nefiziologice ale cinematografului şi ale televizorului, care, atunci cînd le privim, ne şterg de pe eletroencefalogramă toate undele de stare de veghe, înlocuindu-le cu undele stării de somn. E răspunsul de adaptare pe care ochiul şi creierul îl dau unei solicitări psiho-vizuale pe care nu sîntem echipaţi genetic s-o recepţionăm.

Dacă pe moment privitul la televizor ne bagă într-un fel de somn cu ochii deschişi, pe termen lung vizionarea are ca efect scăderea tuturor performanţelor psihice ale omului, nescăpînd niciuna neatinsă. Efectele sînt cu atît mai nocive cu cît expunerea este mai lungă şi are loc la vîrste mai mici.

Cinematografia şi televiziunea sînt unele dintre cele mai puternice droguri din lumea de azi. Dacă prima are un corespondent în alcoolismul de cîrciumă, celei de-a doua îi corespunde alcoolismul solitar. Ca şi alcoolul, televiziunea e consumată de om ca un autotratament inconştient al nevrozei şi alienării, într-o lume pentru care nu e pregătit genetic să se poată adapta.

Luată ca medicament, televiziunea are însă şi efecte de otravă. Prin scăderea tuturor calităţilor psihice ale omului şi datorită numărului imens de consumatori, probabil că are asupra întregii societăţi un efect de degradare mentală mai mare decît consumul însumat al tuturor celorlalte droguri pe care le utilizează omul de azi. Şi asta dacă ţinem cont doar de mecanismele recepţionării de către om a nefiziologicelor imagini emise de televizor. Dacă ţinem însă cont şi de calitatea majorităţii programelor, adică de conţinutul mesajelor cu care e bombardat un psihic adus în stare de somn cu ochi