David Hunter, un fost eminent antropolog medico-legist a suferit o pierdere cumplită. Soţia şi fiica lui şi-au găsit sfârşitul într-un accident de maşină. În urma teribilei întâmplări a renunţat la statutul său profesional şi s-a refugiat în Manham, un sat izolat din Norfolk, devenind medic generalist.

_____________________________________________

În “Chimia morţii”, romanul lui Simon Beckett, se urmăresc zbaterile acestui erou însingurat, care încearcă să-şi vindece rănile sufleteşti. În aparenţă, satul ocolit de civilizaţie, unde mai dăinuie superstiţii şi ritualuri străvechi, îi poate oferi o protecţie, ajutându-l să uite prin ce-a trecut. Totuşi, chiar şi după trei ani de la sosirea sa în aceste locuri, e privit cu ostilitate şi neîncredere, ca un venetic venit de la Londra. Pădurea, mlaştinile, câmpurile întinse îi oferă mai multă alinare atunci când le contemplă, decât relaţiile cu oamenii din aceste părţi.

Într-o zi, însă, firul vieţii lui cunoaşte o turnură dramatică şi neaşteptată. Comunitatea în care nu a reuşit să se integreze pe deplin este răvăşită de o tragedie de neînchipuit într-un asemenea spaţiu liniştit. Doi copii descoperă în pădure cadavrul mutilat cu sălbăticie al unei femei. La scurt timp, într-o mlaştină, se mai găseşte un trup neînsufleţit, la fel de barbar ciopârţit. Iar aşezarea este cuprinsă de teroare.

Cine să fie făptaşul? Un localnic? Un străin? Poliţia nu are niciun indiciu, niciun martor, niciun mobil.

Fiecare îl suspectează pe celălalt, bârfele şi zvonurile circulă cu o viteză ameţitoare, rivalităţi între familii ascunse de ochii lumii ies la iveală, izbucnesc certuri şi încăierări cum nu s-au mai pomenit în aceste locuri, se plătesc poliţe pentru fapte de care nu se mai ştia. Sătenii se organizează în cete şi patrulează noaptea pe drumuri, având un comportament ameninţător, preotul parohiei