Soarele e inca indaratul Gutaiului si Mogosei si pe bolta senina a cerului sunt alungite, pe deasupra Ocolisului, Sacalaseniului, Coasului, lungi fuioare de nori, la inceput bituminoase, apoi sure, ca niste pene de hultani, treptat visinii, rubinii catifelate, apoi portocalii.
Raul Lapus , cu apele imputinate, e inghetat tun. Uli sorecari scruteaza vigilenti din varfuri de stalpi de lemn. Nici urma de fazani si caprioare. Opresc, fascinat de linistea diminetii, dar mai ales de dinamica rasaritului, de purpura dispersata deasupra Crestei Cocosului, Secaturii, Mogosei, de poleiala iscata-n varful bulbucatei clopotnite a bisericii din Ocolis, curand dupa aceea prin ascutita turla sindriluita a bisericii monument istoric din Sacalaseni.
Turnul de apa a fostului complex pentru ingrasarea taurinelor, un renumit zoo Auschwitz maramuresean, ca un medieval donjon acaparat peste veacuri de un mititel si oportunist mesteacan, totul proiectat pe canavaua catifelat purpurie a cerului.
Salciile ce strajuiesc malul stang al Raului sunt impresionante, soarele inca neiivit le inflacareaza coroanele. Rasar la orizont turlele numeroase ale bisericii din Remetea Chioarului si printre ele cel de lemn al bisericii monument istoric.
Din Remetea Chioarului virez stanga, spre Berchezoaia. Continui insa spre Berchez. Din desetul de salcami din stanga imi taie precipitat calea o caprioara. A doua sare de-a dreptul sinucigasa prin fata masinii, cu salturi acrobatice de gazela. Opresc. Privesc dupa ele.
S-au oprit la vreo 30 m in dreapta, dar stau nemiscate in hatis si-n umbra. Intorc privirea spre locul de unde o zbughisera si-o descopar incremenita, sfioasa, fragila, gingasa, pe a treia. Minune a naturii! Cu boticul negru-umed si crupa alba, ca de vata, in rest sur-roscat-inspicata. Mut de uimire si fericire demarez lent si plec mai d
