Când ţara pare să intre în plictiseală, televiziunile inventează un subiect şi ţine cu dinţii de el. Un cutremurel de Vrancea, de 2,3 grade, este “vândut” ca precursor de cataclism şi apare imediat eternul specialist. Ziarista întreabă dacă vine şi tsunami şi cât de înalt va fi valul pe pârâul Cacaina, care traversează Focşanii.
Când apare un subiect adevărat încep şi problemele. Prima – pare prea complicat să-l explici şi invitaţii au fost deja bifaţi. Nu poţi să-i laşi pe cei programaţi să cânte la violoncel, când ei sunt pictori! Adică, sunt şi oameni de bun-simţ care refuză să vorbească despre ceea ce nu ştiu. Asta e cel mai rău – să comentezi în tăcere!
Există însă soluţii pentru transformarea unor bârfe de salon în teme de dezbatere. De pildă, ce frământă clasa politică şi pe tot omul alfabetizat la nici două luni de la alegeri? Cum va merge ţara iar la urne într-un an când nu avem alegeri. Păi ce ingrediente ne trebuie în bucătăria de tocat vorbe ca să ţinem interesul cald?
Onouă lege electorală! Vine Sulfina Barbu şi descrie pe larg cum vrea PDL să reducă Parlamentul la 300 de deputaţi şi să unească prezidenţialele cu europarlamentarele. Doamna Sulfina este cutia de rezonanţă a ocupantului de la Cotroceni care ne-a explicat cum vede el problema care nu există: eu demisionez dacă demisionează tot Parlamentul în 2014.
Ponta, Antonescu şi Zgonea se uită miraţi la propunere şi intră în joc. Noi ne văzusem cu Traian la ceas de seară, dar n-a fost vorba de alegeri – zic ei. Dacă vrea demisie, să comasăm atunci alegerile. Ponta merge mai departe cu şmecheria lui Băsescu: demisionă m şi noi dacă demisionează PDL! Şi uite aşa începe marea dezbatere: cine şi când demisionează primii?
Eu, cetăţeanul care nu m-am întrebat niciodată “cu cine votez?”, mă frec la ochi ca să pricep ceva din toată nebunia întinsă ca epidemia de gripă
