După mai mult de douăzeci de ani de stagnare şi creştere accelerată a datoriei publice, Japonia pare gata să rupă acest cerc vicios. Din păcate, soluţia propusă de noul guvern condus de Shinzo Abe seamănă, mai degrabă, cu navigarea în viteză maximă către un Pearl Harbor monetar şi economic.
În urma presiunilor guvernamentale, Banca Japoniei a anunţat că stabileşte o ţintă de inflaţie de 2% şi va lansa un program de relaxare cantitativă fără o durată prestabilită din ianuarie 2014, în cadrul căruia va achiziţiona lunar obligaţiuni guvernamentale în valoare de 13 trilioane de yeni (145 miliarde de dolari).
Premierul Abe a salutat decizia Băncii Japoniei şi a caracterizat-o drept epocală. Pieţele au fost dezamăgite că spectacolul nu începe mai repede şi au apreciat yenul.
Oare cum se simte Bernanke, al cărui ultim program de tipărire nelimitată este de "doar" 85 de miliarde de dolari lunar? Va dori să depăşească noul etalon al nebuniei monetare şi să-şi încheie mandatul la conducerea Federal Reserve într-un ocean de confeti?
Înainte de orice reacţie a Fed-ului, nemulţumirile s-au manifestat deja la nivelul unor importante grupuri industriale din Statele Unite. Într-un articol recent de la Bloomberg se arăta că "producătorii auto din SUA cer preşedintelui Obama să pedepsească Japonia pentru deprecierea yenului". Apelul a venit din partea Automotive Policy Council, grup din care fac parte Ford Motor, General Motors şi Chrysler. Producătorii auto din SUA sunt convinşi că deprecierea yenului conduce la dezechilibrarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări, iar "această politică este inacceptabilă", după cum mai scrie Bloomberg.
Rămâne de văzut dacă preşedintele Obama poate să satisfacă dorinţele fiecărui grup intern de lobby, mai ales că viabilitatea industriei auto este privită cu scepticism la Casa Albă. "Un insider de la Casa Albă mi-a
