Nebunia începe imediat după Crăciun. Mai toate magazinele „strigă“ multicolor că e rost de chilipiruri babane. Vitrinele se sufocă de „sale“ scris în toate felurile. Procente peste procente, în cele mai stridente chipuri, lăţite în dosul geamurilor mari, răscolesc liniştea străzilor vieneze. Pînă spre sfîrşit de ianuarie, e vremea reducerilor. E timpul invaziei estice care sufocă oraşul. E un asediu anual care nu face nici o pagubă, ci produce grămezi, munţi, fluvii de bani. Capitala unui imperiu care s-a stins doar în cărţile de istorie îşi ia zîmbetul generos şi deschide braţele spre fostele popoare supuse. Iar popoarele vin în valuri mari, asfixiază autostrăzile, suguşează hotelurile, golesc magazinele, se ghiftuiesc bine cu cîteva milioane de wiener schnitzel, după care pleacă spre case, cu maşinile cocoşate de greutatea cumpărăturilor.
DE ACELASI AUTOR Şi totuşi...se mişcă Sergiu Nicolaescu - filmele istorice şi preistorice Descoperire arheologică epocală Să răcnim Crăciunul! Vienezii nu sînt deloc tîmpiţi. Îşi dau seama extrem de bine despre cum vine treaba asta cu invazia din ianuarie. Sigur, oraşul e plin de turişti pe parcursul întregului an. Dar acum e altceva. Estul se revarsă în masă la visatele reduceri, iar oraşul gîfîie sub presiunea asta. Gîfîie, dar ştie c-o face pentru un profit rotofei care merită din plin preţul acestui deranj. Mutrele multor vienezi, mai ales ale celor în vîrstă, sînt mai acre ca varza murată din preajma ciolănaşului de porc la cuptor. Dacă, fără să-ţi dai seama, le stai în cale, pe trotuar, la intrarea într-un magazin sau într-un restaurant, n-au nici o problemă în a te împinge, a te da la o parte cu un cot bine plasat sau a te buscula ca la rugby. Şi nici nu trebuie să le stai în cale ca să păţeşti treaba asta. Te poţi trezi, pur şi simplu, dat la o parte, de la o masă la care te-ai aşezat cu consoarta. Li s-a întîm
