Casa în care ar fi locuit ultimul călău al Iaşiului are o poveste din care nu lipsesc picanterii, cum ar fi o părticică din istoria unei familii boiereşti, sistemul de sănătate, cuceririle revoluţionare ale orînduirii socialiste, doborîte de capitalism sau, mai nou, fantomele. Situată pe unul dintre dealurile Iaşiului, pe strada Manta Roşie, imobilul este un monument istoric pe care autorităţile l-au denumit în scriptele oficiale drept „Casa călăului (Casa Moruzi)“, momentul construcţiei fiind secolul al XIX-lea. Aflată într-o stare avansată de degradare, casa este renumită printre ieşeni ca fiind locul în care ar fi trăit o perioadă un personaj pitoresc – călăul Gavril Ciobanul, zis Buzatu, care şi-a făcut ingrata meserie la mijlocul secolului al XIX-lea. Fostul rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, N.A. Bogdan – în valorosul volum Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată – încadrează povestea lui Buzatu într-un capitol special, intitulat „Cîteva tipuri anormale“ (Editura Tehnopress, 1997-2004, p. 492).

DE ACELASI AUTOR Muzeul Teatrului din Iaşi Clopotniţa Bisericii Sf. Spiridon din Iaşi Casa lui Ibrăileanu din Iaşi Mărirea şi decăderea Hanului Trei Sarmale Bogdan povesteşte că Buzatu era „un ţigan fugit dela robie, ce s-a apucat de hoţit şi de ucis la drumul mare, comiţînd nenumărate jafuri şi crime, atît singur, cît şi în unire cu alţi semeni, mai ales împreună cu banda de hoţi a lui Ion Chetrariu (...)“ Prins şi evadat de mai multe ori, părea că pentru Buzatu venise sfîrşitul, fiind condamnat la spînzurătoare, alături de şeful bandei. Ghinion (sau noroc pentru alţii): postul de călău era vacant, Marele Armaş dînd anunţ „prin publicaţii cu darabana“, fără însă să se găsească vreun amator (profesionist). Văzînd aceasta, Armaşul, care era un soi de procuror general, a mers să recruteze pe cineva dintre cei aflaţi în închisoare, sing