Aradul sportiv trăieşte clipe descurajante, n-are rost să ne ascundem. Pleacă totul de la UTA, cea atât de iubită dar blestemată parcă să agonizeze la fiecare șase luni, de prea mult timp. Și prea puține mai sunt reperele care bucură astăzi, când lumea sportului se chinuie să se agațe de o societate confruntată, la rându-i, cu crizele ei. O discuție cu profesorul Tiberiu Țiganu vine însă în ideea reamintirii unui trecut dator să motiveze prezentul, atât cât o poate face. Cronicarul sportului arădean atrage atenția că am intrat într-un an în care avem destule aniversări ale momentelor de glorie, capabile să revigoreze măcar moral.
- Domnule profesor, care sunt cifrele de remarcat în 2013?
- E un an destul de plin în ceea ce privește cifrele aniversare. În primul rând, se împlinesc 65 de ani de când marea ITA, în frunte cu Baronul Neuman, a câștigat eventul, la o distanță destul de mare față de următoarea clasată. În același timp, Bonyhadi a reușit o performanță extraordinară, marcând 49 de goluri.
- Iar recordul lui încă stă în picioare.
- Da, dar din păcate n-a primit nicio gheată. Din păcate i „s-a dat o gheată…”. Și mai e un eveniment memorabil, în februarie, în a doua etapă a returului, UTA reușește un scor fantastic, 12-0 cu Jiul Petroșani, în echipă căreia regăsim câțiva oameni ca Paraschiva sau Rugiubei ajunși peste puțin timp în naționala României.
- Trecând mai departe?
- Tot acum sărbătorim 100 de ani de la înființarea echipei arădeane Gloria, care are un palmares extraordinar. A pornit la drum în anul 1913 și a reușit să adune sub culorile galben-albastru o serie de sportivi de mare performanță care au participat la Campionatele Mondiale din 1930, 1934 și 1938, mă refer la Barbu, Lupaș, Cuedan sau Șiclovan, ultimul activând multă vreme în conducerea Federației Române de Fotbal. A rămas un arădean care a sprijinit ti
