Unirea Principatelor Moldovei si Tarii Romanesti, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, nu a fost doar un pas important catre reintregirea natiunii, ci si unul catre modernizare si resuscitare economica.

Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a realizat reforme importante pentru crearea premiselor dezvoltarii unui stat modern.

Unirea Principatelor si politica inteleapta a pasilor marunti - Documentar

In 1863, liderul roman a format un guvern condus de Mihail Kogalniceanu, prima reforma fiscala importanta fiind secularizarea averilor manastiresti. Astfel, toate bunurile acestora au trecut in proprietatea statului.

In plus, domnitorul a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale manastirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistenta sociala etc.

El a reusit sa faca si o reforma fiscala, care a fost materializata prin instituirea impozitului personal si a contributiei pentru drumuri, platite de toti barbatii majori, dar si printr-o noua lege a patentelor si prin instituirea impozitului funciar.

In plus, poate cea mai importanta lege a perioadei, cea rurala, a fost adoptata in august 1864. Ca urmare a actului normativ, peste 400.000 de familii de tarani au fost improprietarite cu loturi de teren agricol, iar aproape alti 60.000 de sateni au primit locuri de casa si de gradina.

Ca o consecinta directa, taranii improprietariti au devenit contribuabili la bugetul de stat, rezultand astfel o largire a bazei de impozitare. Fragmentarea terenurilor si lipsa utilajelor agricole moderne au dus, insa, la scaderea productiei agricole in urmatorii ani, dar repartizarea ei a fost totusi echitabila, deoarece a satisfacut in parte dorinta de pamant a taranilor, a desfiintat servitutile si relatiile feudale, dand un impuls dezvoltarii capitalism