Guvernul Ponta a avizat proiectul de buget pe anul in curs si va trimite documentul Legislativului pentru eventuale amendamente si votul final. Va fi dezbatut intr-o sedinta programata pe 5 februarie.

Din blatul banesc s-au portionat feliile catre diverse ministere. Evident ca fiecare sef de portofoliu si-ar fi dorit sume cat mai consistente, iar daca cineva s-ar gandi sa-i intrebe de sunt multumiti, sigur ar primi un "nu" mai mult sau mai putin sonor.

Acestia uita probabil ca 2013 este an de varf pentru restituirea unor rate din imprumuturile contractate cu diferite institutii financiare internationale, in frunte cu FMI. Dar aceasta e tarasenie batrana si cu final asteptat atunci cand va voi Duhul Sfant.

Despre altceva e vorba. Anume, incercarea - timida totusi - pe care si-o propune Executivul de a combate evaziunea fiscala. Un flagel omniprezent, mai pe unde vezi cu ochii in lume. In Romania, insa, e cumplit. Asadar, o lupta cu ursul nu strica, macar pentru imagine.

Una dintre parghiile vizate este insolventa, o cale, un subterfugiu uneori adoptat pentru tragere de timp. Datornicul isi autodenunta saracia ca sa-i surprinda pe creditori, isi ingheata rambursarile si le arata acestora un plan de redresare, de obicei fantezist, fara un suport financiar solid, dar care inseamna un pretios timp pierdut pentru creditor, nevoit astfel sa-si plateasca scump buna-credinta. Taraganare, cam aceasta-i definitia.

Cu spectrul funebru al falimentului in fata, tot mai multe firme s-au pozitionat sub umbrela insolventei. Nu e mai putin adevarat ca economia romaneasca e oloaga rau. Industria, cel putin, pare ca nu mai iese din perfuzii. Apeland la stratagema zisa, se suspenda de drept toate actiunile judiciare ori de executare silita.

Furnizorii de electricitate, apa, gaz nu pot sista livrarile. In perioada de