Nu se cuvine să jignim poporul, de aceea nu vom spune că aleşii săi au decis de multă vreme să-l ia de prost prin mecanisme de prostire. Din delicateţe pentru semeni vom folosi pentru prostie şi prostire sinonimele (mai digerabile): ceaţă şi înceţoşare. Sursa: Horia Calaceanu

Cum funcţionează acestea şi ce rost au ele vom încerca să arătăm de-a lungul mai multor articole. Prin urmare, iubita noastră clasă politică ne vrea în ceaţă de dimineaţa până seara, în spaţiul public, la servici şi în familie. Peste tot îşi doresc să fie ceaţă prin procedeele de înceţoşare. Cine sunt făcători de ceaţă este la îndemână să depistăm: în primul rând politicienii, apoi trusturile media, la urmă postacii ceia harnici de pe internet.

Dacă vom încerca să dibuim în folosul cui se întâmplă înceţoşarea aceasta de dimineaţa până seara, e la fel de limpede de văzut pentru cei care pot vedea prin ochiurile ceţii, că înceţoşarea se petrece în folosul politicienilor. Dintre aceştia, cei mai doritori de ceaţă şi înceţoşare sunt acei politicieni care nu vor să li se vadă limpede dosarele din justiţie sau afacerile cu statul. Ceilalţi îi urmează din comandamente ierarhice.

Pe de altă parte, producătorii de ceaţă din grupele doi şi trei de muncă, respectiv media şi postacii, lucrează în folosul celor dintâi. Desigur că ne putem întreba, de ce anume, Doamne iartă-ne!, fac aceştia ceaţă publică. Răspunsul este şi aici îndoit: unii au folos să fie născători de înceţoşare. Aici gândul ne poate duce la retribuţii de înceţoşare, mai apoi se poate să aspiri la te miri ce miluiri publice, să ajungi ceva pe undeva în urma înceţoşărilor de zi cu zi pe care le produci.

O altă categorie îmi pare a fi aceia care fac ceaţă şi susţin înceţoşarea pentru că iau ceaţa de bună şi cred cu voce tare în aceea produsă de politicieni şi media. Spre exemplu, aceştia, deoarece suferă de ură fără momente