Neincrederea endemica in actul de justitie a inceput sa dea roade pana si in folosul raufacatorilor de duzina. Ilustrele exemple de jaf public fara consecinte legale i-au predispus pe oameni sa creada si oamenii chiar au ajuns sa creada ca e suficient nitel iuschiuzarlac si niste bani pentru a domoli bratul orb al legii. Prima povestire. Cu cateva zile in urma, un prieten a primit un telefon bizar de la mama sa. Cu o voce profund ingrijorata, mama i-a transmis doar atat: „Fii linistit !". Alertat de neobisnuita reactie, „neajutoratul" a sunat acasa, pentru a cere lamuriri suplimentare, dar telefonul parintesc se facuse, vorba poetului, mut ca o lebada. Dupa o rafala de apeluri telefonice respinse, intelegand ca nu e nici o sansa de a vorbi pe moment cu propria mama, omul suna la o ruda si in scurta vreme misterul incepu a se risipi. Mama primise o veste teribila: fiul ei drag tocmai fusese implicat intr-un grav accident de circulatie. Dupa staruinte telefonice in care au fost implicati mai multi membri ai familiei, femeia a fost convinsa ca fiul era la serviciu si ca nu patise, in realitate, nimic. Totusi, ce se intamplase? De dimineata, mama avusese o conversatie de cosmar. Suna telefonul: „Doamna X ?", intreaba o voce grabita de barbat. „Da", raspunde femeia. „Copilul dvs. a avut un accident de circulatie!", continua, plina de ingrijorare, vocea. Mama sa faca infarct, nu alta! „Ce a patit baiatul meu?". „Doamna, linistiti-va! Fiul dvs., e aici, cu mine, are o mana rupta si multe zgarieturi. Dar e in mare necaz, doamna!", apreciaza prompt vocea. „Sotia nu-i cu el?", se intereseaza, ingrijorata, femeia. „Era singur, doamna, dar o batrana a fost grav accidentata", replica vocea. „A lovit-o el?", intra din nou in fibrilatie mama. „Da, doamna, el a lovit-o. Pentru confirmare, imi spuneti ce fel de masina si ce numar are?", se intereseaza discret „binevoitorul". „Pai, as