A îndurat mai mult de 20 de ani de teroare în închisorile şi lagărele de muncă, fiind arestat, pentru prima oară, când avea 18 ani. În 1941, după ce mareşalul Antonescu a ordonat închiderea tinerilor legionari, Nicolae Purcărea a fost unul dintre cei 5.000 de manifestanţi care au ieşit în stradă împotriva acelei decizii. A fost arestat apoi şi condamnat la 15 ani de închisoare pentru activitate legionară şi terorism. La 89 de ani, Nicolaie Purcărea a povestit despre trecerea sa prin cele mai îngrozitoare carcere comuniste în cartea de memorii “Urlă haita“.

Tânărul liceean Nicolaie Purcărea mergea cu prietenii lui în 1940 la şedinţe educative, care nu aveau nimic politic. Asta a fost mişcarea legionară pentru grupul lui, care era însufleţit mai mult de cântecele patriotice. Nu purtau arme, iar lupta antisemită nici nu exista şi nici nu ştiau de aşa ceva atunci. În 1942, a intrat la închisoare. Acolo, a început să înţeleagă ce era de fapt mişcarea legionară, dar atitudinea anticomunistă nu şi-a schimbat-o niciodată. I se confirma prin temniţele prin care a trecut cât de nociv era acest regim pentru România. Din paginile cărţii ,,Urlă haita,,, cititorii vor putea afla teroarea la care erau supuşi deţinuţii, ori cum au fost trataţi la Canal, cei transferaţi de la Piteşti, care făceau parte din „Brigada Slăbănogilor“ numită aşa pentru că era formată din bărbaţi care aveau greutatea unor copii de 10 ani.

“De-a lungul timpului Carol, Antonescu, comuniştii ne-au hăituit. Au muşcat din sufletul nostru până nu am mai putut” a mărturisit Nicolaie Purcărea, fost deţinut politic. “Lupta şi suferinţa lui se confundă cu lupta şi suferinţa întreagului neamului românesc” a spus Octav Bjoza, preşedinte Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic.

După ce în 1964, a ieşit din ultima temniţă, Aiud, Nicolaie Purcărea a încercat să-şi croiască o nouă viaţă. S-a dedicat meşte