Am un respect deosebit pentru Instituţia Prezidenţială. Cred că Preşedintele României trebuie să fie un exemplu de rigoare, disciplină, demnitate şi onoare. Şi mai cred că Preşedintele României trebuie să măsoare de zece ori atunci când spune o frază. Mai ales în domeniul economic, unde anticipările jucătorilor din piaţă se formează într-o măsură relativ importantă pe seama tendinţelor prezentate de oficiali în ceea ce priveşte politicile publice aplicate.
În analizele publicate şi în apariţiile media am încercat să vin cu soluţii, cu argumente, cu impact bugetar estimate, cu avantaje şi dezavantaje ale măsurilor economice propuse. Am căutat să am o abordare relativ obiectivă – deşi sufletul aparţine stângii, dacă există vreo diferenţă clar delimitată la noi între stânga şi dreapta – făcând o critică constructivă indiferent de culoarea guvernului aflat la Palatul Victoria. Am încetat a scrie analize publice care ar fi putut fi considerate partizane în perioada suspendării Preşedintelui sau atunci când criza politică putea lua amploare. Cred că am acţionat corect.
Am ascultat sfatul Preşedintelui şi nu am mai “comentat” de pe margine deciziile autorităţilor. Când s-a considerat că este nevoie de mine, adică din ianuarie acest an, am mers în aparatul guvernamental. Am constatat din prima săptămână o diferenţă uriaşă între imaginea pe care o aveam despre sistemul instituţional din România şi realitate. Este un sistem care funcţionează destul de lent, cu rupturi consistente, cu lipsă de dialog şi rezistenţă la reforme. Apare ca o cutumă a spune nu se poate fără a asculta măcar argumentele. Cu siguranţă lucrurile se vor schimba.
Totuşi, aseară Preşedintele a greşit. Nu am discutat despre FMI nimic si nici nu ma voi intalni cu FMI … am vrut sa las Guvernului deplina libertate sa poata negocia reducerea TVA la alimente, stiti ca l-au sutinut, sper sa reuseas
