Graţie omului providenţial, Ion Ilici Gabriel Iliescu, în România a fost reinstaurat, după cum am mai spus, socialismul cu faţă cumană, creindu-se, astfel, Sistemul Roşu, sau capitalismul de cumetrie.

Nenea Milucă Constantinescu, pentru „insuccesurile” sale politice, continuă să dea vina pe securitate, deci pe Sistem şi, timp de patru ani, a făcut politică numai în gândul domniei sale, pocnind pietroaie cu muchea pioletului doamnei Zoe Petre, spre a le afla vârsta geologică, adică a băgat ţara într-un fel de joc de pietre. Neînţelesul Don Quijote de la Dâmboviţa, după atâta suferinţă globală, abia apuca să dormă în braţele de zână ale Zoicuţei, rubensiana consilieră, un fel de Madeleine Albright a românilor, dar tunsă un pic mai scurt şi mult mai afectată, urmare dificilei răspunderi ce apăsa pe umerii ei istorici. A părăsit Cotrocenii mult mai bogat decât a intrat, mulţumită acelei securităţi înecată în fum de ţigarete, precum şi bravului scutier, Dorin Sancho Marianos.

Omul furtunilor politice, Traian Basescu, a avut un curs politic de invidiat, nava sa cu paiaţe politice, punând cap compas către guverne corupte, către strâmtori înguste electorale şi spre coapse maritime, uimitor de pirate, de fatale şi de blonde. Fapta lui de glorie este legată de gestul de a fi slobozit porţile cerberilor securişti, trimiţând la cnsas, milioane de dosare ale fostei secu, cifră pe care o rostea seară de seară, ritos, pe micul ecran, dar, uitând să elibereze dosarele călăilor loviturii de stat decembriste sau pe cele ale altor viitori lideri politici din Sistemul Roşu, bune la o adică.

Proaspătul prim-ministru, probabil victimă de dosar, atât de gentil cu şeful lui de la Cotroceni, în ultima vreme, ne gratulează, la rându-i, cu un gest surprinzător, oferindu-le, pe tavă, televiziunilor hiene, lista rapps-ului, conţinând numele milogilor de lux ai nomenclatu