Am auzit de RA-APPS la scurtă vreme după ce am eşuat splendid în afaceri. Era după terminarea facultăţii, când, cu mintea doldora de teorie (din păcate mai mult teorie a literaturii), dar total lipsit de simţ practic, de relaţii şi de "înţelegere a fenomenului", decisesem să-mi iau soarta "în propriile mâini", "să fiu liber" şi "să nu mai depind de nimeni". După câteva luni în care facturile s-au tot adunat şi perspective de încasări nu prea erau, am organizat un consiliu de administraţie de criză, în care am decis următoarele: a) plătim toate datoriile; b) închidem afacerea; c) mergem la o bere să sărbătorim că am scăpat de povara libertăţii. Am ieşit din afaceri fără bani, dar "cu experienţă de viaţă" şi cu o poveste bună de spus printre prieteni. Unul dintre aceştia, auzindu-mi isprava, a izbucnit în râs: "Păi nu se face aşa, să plăteşti ca fraierul pe punctul de lucru. Trebuia să te duci la RA-APPS să te lipeşti şi tu de un spaţiu ieftin, cum fac atâţia".
Aha, deci asta nu mersese. Prin urmare, exista un loc unde se dădeau spaţii ieftine pentru oricine doreşte, prost să fii să nu ceri. M-am şi mirat atunci de ce nu se popularizează mai bine acest loc minunat care-i ajuta pe tinerii absolvenţi, pe meseriaşii întreprinzători sau pe IT-iştii pletoşi să aibă un start bun în afaceri. În anii care au urmat, am mai auzit de astfel de asociaţii caritabile care-ţi dădeau o mână de ajutor, doar să soliciţi. De pildă, la un moment dat, mulţi tineri, printre care şi destui ziarişti, prindeau case "prin ANL". Îşi depuneau şi ei dosarul, ca tot omul, şi statul le dădea. Unii au prins chiar şi vile. Probabil erau cazurile "mai sociale", vilele se dădeau unora care aveau mai multe nevoi, mi-am spus atunci niţel îngrijorat.
Ca un arc peste timp, m-am nimerit, acum vreo doi ani, la o conferinţă despre democraţie. A fost foarte frumos. Era despre dreapta, despre stat
