Oamenii de ştiinţă au descoperit un nou miros, însă pentru a-l putea experimenta, trebuie să mergi într-un laborator ştiinţific. Mirosul a fost numit „albul olfactiv”, pentru că este echivalentul nazal al zgomotului alb. La fel cum zgomotul alb este un amestec de mai multe frecvenţe diferite de sunete, iar lumina albă este un amestec de lungimi de undă diferite, mirosul alb este o combinaţie de mai mulţi compuşi olfactivi diferiţi, prezintă Livescience.com. De fapt, ceea ce este important pentru albul olfactiv nu sunt elementele componente în sine, ci faptul că există mai mulţi astfel de compuşi. „Cu cât existau mai mulţi compuşi în fiecare din cele două amestecuri, cu atât mai asemănător a devenit mirosul celor două combinaţii, chiar dacă acestea nu au în comun nicio componentă”, au scris cercetătorii.

Mirosul alb

Aproape orice miros din lumea reală provine dintr-un amestec de compuşi. Oamenii sunt foarte pricepuţi la diferenţierea amestecurilor (de exemplu, este greu de amestecat mirosul cafelei cu mirosul trandafirilor), dar nu se descurcă foarte bine la identificarea individuală a componentelor din aceste amestecuri. În mod asemănător, amestecarea mai multor lungimi de undă care acoperă intervalul vizual uman alcătuieşte lumina albă, iar amestecarea mai multor frecvenţe de sunet care acoperă intervalul auditiv uman alcătuieşte aşa-numitul zgomot alb. Neurobiologul Noam Sobel (de la Institutul de Ştiinţe Weizmann din Israel), împreună cu colegii săi, a dorit să descopere dacă şi în cazul mirosului se produce un fenomen asemănător. Într-o serie de experimente, oamenii de ştiinţă au expus participanţii la sute de mirosuri combinate în mod egal, unele izuri conţinând doar un compus şi altele având până la 43 de componente. Într-o primă etapă, 56 de participanţi au comparat amestecuri cu acelaşi număr de compuşi. De exemplu, o persoană ar putea compara