Creştin-ortodocşii îl prăznuiesc la 25 ianuarie pe Sfântul Grigorie de Nazianz – Teologul – Cuvântătorul de Dumnezeu – Arhiepiscopul Constantinopolului. De altfel, marele Părinte al Bisericii Răsăritene, Grigorie de Nazianz, este pomenit şi la 30 ianuarie, când are loc praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan.

Sfântul Grigorie Teologul a trăit pe vremea împăraţilor Valens şi Teodosie cel Mare. Era de loc din satul Arianz, din Cetatea Nazianz, aflat în Capadocia. Părinţii săi, Grigorie şi Nona – după cum aflăm din  volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul” –  “mai înainte, din lipsă de cunoştinţă se închinau idolilor”, însă “după ce au născut pe marele Grigorie, părinţii lui au fost renăscuţi, primind Botezul prin apă şi prin Duh”, iar tatăl Sfântului a ajuns mai târziu arhiereu al Cetăţii Nazianz.

Sfântul Grigorie era mare iubitor de carte şi îi asculta cu mare atenţie pe cei mai vestiţi dascăli ai timpului său. Aflat studii la Atena, mulţi se minunau de  înţelepciunea sa. Aici s-a întâlnit cu Sfântul Vasile cel Mare, cei doi devenind “ca doi fraţi”, în scurtă vreme depăşindu-şi dascălii în desăvârşire.

Cu toate că marii filosofi din Atena i-au rugat să rămână ca dascăli de filosofie, Sf. Grigorie, după cum a notat în scrierile sale, “nu s-a amăgit de slava păgână a filosofiei”, ci s-a întors la tatăl său, care era episcop bătrân în Nazianz unde, la vârsta de 30 de ani, după obiceiul timpului, a primit Sfântul Botez pe care îl dorea din copilărie chiar din mâinile părintelui său. Năzuia să meargă în pustie, să se lepede de lume. A fost hirotonit preot de către tatăl său, care îşi dorea să-l vadă episcop, însă Sf. Grigorie n-a primit o astfel de vrednicie, dorindu-şi doar liniştea monahicească. După ce a primit “carte” de la Sf. Vasile cel Mare, preot al unei mănăstiri din Pont, a fugit în taină în acest loc. După