Angela Merkel a lămurit la Davos ceea ce părea o problemă de semantică anul trecut. Iluzia sacrificiului pentru “creştere” s-a dus simplu, cum a venit.

După austeritatea-penitenţă de acum 3-4 ani ni se propunea austeritatea-pentru-creştere. După recesiunea-Merkel, am găsit al nume pentru aproximativ acelaşi lucru. Cuvântul cheie “creştere” a fost menit să îndulcească realitatea simplă a plăţii crizei cu stoarcerea claselor inferioare (depinde de ţară: la unii au mai plătit şi clasa de mijloc superioară, la alţii doar amărăştenii, în cazul tuturor clasa dominantă a fost mai mult salvată decît taxată serios).

E visul umed-social-democrat al unui Hollande. Adică să facem nu ştiu cum ca să producă mediul privat joburi, plus ceva plasă socială, dacă mai rămîn bani. O ecuaţie imposibil de rezolvat şi refuzul de a lua vreo decizie cu adevărat eficientă. Ce ne-a rămas e un simplu cuvînt. Un cuvînt la modă, ejaculat publicitar electoral timp de un an de zile, poposit acum pe afişul întîlnirii de la Davos. Creşterea a devenit şi cuvîntul cheie afişat de guvernul Ponta.

Ei bine, a venit Merkel şi a spus la Davos ce ştiam cu toţii. Ziceţi-i cum vreţi, dar noi tot tăiem ca să ne apărăm fundurile şi pilonii capitalismului. Restul e normal. Şomajul e normal. Da, consolidare fiscală se face pentru creştere. Deci e tot aia.

Merkel a rugat marile companii să-şi facă milă de tineret şi să-l angajeze. Pasajul sună cam aşa:

I welcome anyone who will give a helping hand to young people.

Munca e un soi de ajutor social. Cred că la rubrica asta va şi fi trecută peste vreo 5 ani. Iar angajatorul va figura la rubrica “filantrop”. Merkel e mai radicală decît la început. Măcar e directă, îşi spune ideile fără perdea – uneori o prefer ipocriziilor social-democrate.

Competitivitate globală pentru Europa, deci un preţ de plătit (rezumă Guardian). Austeritate