E.H. Gombrich, Istoria artei.

Traducere de Nicolae Constantinescu,

Editura ART, 2012.

Simboluri sacre. Popoare, religii, mistere.

Volum coordonat de Robert Adkinson.

Cu peste 770 de ilustraţii, din care 595 color.

Traducere de Oana Zamfirache.

Editura ART, 201

Deşi această editură dinamică, publicând cărţi de cea mai bună calitate, pare a avea prin chiar denumirea sa o orientare artistică, majoritatea volumelor apărute până acum au avut un punct de greutate în sfera educaţională.

Anul 2012 a adus primele volume despre istoria artei, dar şi acestea par a fi în primul rând legate de educaţie – precum Istoria artei de E.H. Gombrich (tradusă de Nicolae Constantinescu), Simboluri sacre, în coordonarea lui Robert Adkinson (traducere din engleză de Oana Zamfirache) şi Pierre Bourdieu, Regulile artei (traducere din franceză de Laura Albulescu şi Bogdan Ghiu, prefaţă de Mircea Martin).

Pasiunea lui Ernst Gombrich (1909- 2001), autor austriac – şi britanic, din a doua parte a secolului trecut – pentru marile introduceri formatoare ar putea fi legată, probabil, de propriile sale studii gimnaziale la Theresianum. În Viena atât de culturală a vremii sale (Ernst era fiul unei profesoare de pian care studiase cu Bruckner, în casa lor veneau Mahler, Schönberg şi Adolf Busch etc.), Academia Theresianum a orientat generaţii întregi asupra studiilor clasice – şi în general asupra marilor „stâlpi” educaţionali din Jugendstil (o mai face şi astăzi). Tânărul Gombrich şi-a continuat apoi la Universitate studiile de istoria artei şi arheologie, dar şi de psihologie şi filozofie, în efervescenţa anilor dominaţi de Cercul de la Viena. Dar abia în exilul la Londra din perioada nazismului şia putut dezvolta teoriile despre imitarea naturii, funcţia tradiţiei, validitatea perspectivei, interpretarea expresiei. Prof