Ieri s-au împlinit 154 de ani de la Unirea Principatelor Române. Aceasta a avut loc la jumătatea secolului al XlX-lea şi reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru loan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular din ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus, la Convenţia de la Paris din 1858, la o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune.
La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Cu această ocazie, în Piaţa Tricolorului din Târgovişte, a avut loc o ceremonie solemnă la care au participat oficialităţile locale, judeţene, şefi de deconcen-trate, parlamentari, militari, jandarmi şi foarte mulţi copii.
“În această minunată zi, 24 ianuarie, serbăm una dintre cele mai importante zile din istoria poporului român. Aşa cum marele om de cultură Mihail
