Scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt i s-au acordat peste douăzeci de premii şi distincţii literare, cel mai recent în 2010 - Premiul Goncourt pentru nuvelă - pentru volumul despre care scriem în acest număr*).
E o carte subţire, cu patru nuvele : "Criminala", "Întoarcerea", "O iubire la Elysée" şi cea care dă titlul volumului, "Concert în memoria unui înger". Acestora li se adaugă câteva pagini de jurnal, din timpul scrierii lor. "Mi-am făcut un obicei să includ în a doua ediţie a cărţilor mele jurnalul de scriitură care le-a însoţit şi am descoperit că cititorii îi apreciau conţinutul. Pentru prima oară adaug aceste pagini primei ediţii. Este vorba despre fragmente referitoare la cartea pe care tocmai o scriam." Aceste pagini de jurnal sunt importante pentru că dezvăluie concepţia lui Schmitt despre nuvelă: "Nuvela este un roman epurat, un roman redus la esenţial. Acest gen literar nu iartă trădarea.(...) În ciuda a ceea ce se crede, o carte de nuvele este o carte adevărată, cu o temă şi o formă. Nuvelele au o autonnomie care le permite să fie citite separat, dar fac parte dintr-un proiect global, cu un început, un mijloc şi un final. Ideea cărţii precedă nuvelele, ea convoacă şi creează nuvelele în imaginaţia mea. (...) Scurtimea face lectura captivantă." În continuarea acestor idei, Schmitt admite că volumul de faţă s-ar fi putut numi "Decalajele iubirii", iubirea, sub diferite forme fiind resortul intim al fiecăreia dintre nuvele.
O doamnă în vârstă, care şi-a ucis pe rând cei patru soţi, dar n-a fost găsită vinovată de justiţie, e pe cale să-şi mărturisească crimele, dar se opreşte - "a ştiut imediat cum avea să-şi petreacă anii ce vor veni; îşi va îngriji grădina, îşi va hrăni pisica, va merge mai rar la liturghie şi va tăcea până la moarte."
Un marinar aflat într-o furtună pe mare află că i-a murit una dintre cele patru fiice, dar nu
