Scriu, zilele trecute, pe pagina de Facebook, ceva despre prelungirea licenței Prahova TV. Imediat, un domn îmi scrie un mesaj: ”Mult succes și rezistați eroic pe baricade împotriva dictaturii băsiste (mafiei Roberta Anastase, echivalentul ploieștean)!”. Ok, omul e susținător USL, e clar. Interesant este că acest tip de talibanism se manifestă la nivelul întregii societăți. Iar presa nu avea cum să nu fie afectată.

După aceste alegeri, media a rămas blocată într-o paradigmă care pare imposibil de schimbat atât de repede. Acum, e greu de aflat răspunsul la întrebarea ce-a fost mai întâi, oul sau găina, polarizarea presei sau polarizarea publicului, asta poate fi o temă interesantă de discuție. Inutilă, zic, dar interesantă. Cert este că această criză mondială a presei a prins mass-media din România în poziții atât de șubrede, încât realitatea e greu de privit, pentru cei care nu au ficatul tare.

Presa românească, cea care contează, cea care face rating, cea care determină opțiuni la vot, s-a trezit, după alegerile din noiembrie, în situația penibilă de a susține guvernarea, în marea ei majoritate. Da, presa asta care a avut, până în noiembrie, justificarea că ea e câine de pază, că ea are în spate interesul public, că ea luptă pentru respectarea democrației, împotriva regimului băsist totalitar, e acum de partea greșită a baricadei, țintind, precum domnul care a scris pe peretele meu de Facebook, aceleași persoane ca înainte de ”marea schimbare”. Un discurs care acum nu doar că nu se mai potrivește, dar afectează și bruma de credibilitate de care se mai bucura presa care, până la jumătatea anului trecut, a făcut, pe bună dreptate, opoziție. Adică, interesul public nu avea legătură cu poziția acestor jurnaliști? Grav, nu?

Ei bine, nu chiar atât de grav. Pentru că, iată!, presa asta nu moare. Ea continuă să existe, să o ducă bine, poate și mai bine,