Au revenit în actualitate toaletările - acele cri­mi­nale distrugeri de spaţiu verde, pentru care mulţi edili cheltuiesc sume enorme din banul public.

Milioane de metri cubi de frunze iau drumul gunoiului şi focului, în timp ce Bucureştiul îşi consolidează primul loc între capi­ta­lele europene lipsite de verdeaţă. O ştire recentă dez­vă­luie că numai Primăria Sectorului 1, în mod ironic nu­mit "de verde", a cheltuit anul trecut peste 3 milioane de euro cu toaletările. Nici sectorul 4, în care eu locuiesc, nu face excepţie. Firmele din parohia celebrului Piedone au dat iama în parcuri şi în cartiere, schilo­dind toţi copacii seculari ce în­drăz­neau să stea pe verticală. Pe unii omo­rându-i pe loc, pe alţii lăsându-i ci­nic fără hrană, adică tă­in­du-le toate crengile din care ar putea da frunze la pri­măvară. Pe strada mea, un plop de două sute de ani, rotat ca un păun şi semeţ ca un rege, a fost decăzut într-o di­­mi­neaţă la rangul de ciot. Ştiu, în ca­pitalele occidentale, co­pa­cii de pe bulevarde sunt "disci­plinaţi", controlaţi, urmă­riţi an de an, încă de la plantare. Dar nimănui nu i-ar trece prin cap să distrugă fondul fo­restier secular şi multisecular al oraşului, numai pentru a mima modernitatea. Iar dacă s-ar impune, totuşi, o corijare a coroanelor, o ajustare a di­men­siunilor, atunci ar fi che­mat un silvicultor şi s-ar pro­ceda ştiinţific, cu grijă pentru oxigenul şi pentru estetica urbană. Grija pentru interesul public domină, în Europa, orice acţiune edilitară. Iar acţi­unea în teren, în materie de parcuri, rămâne în ograda pri­mă­riilor, nu este externalizată către firme de casă, aflate în conflict de interese cu pri­ma­rul şi consilierii. În Viena sau în Paris, dacă se impune tă­ie­rea unui copac multisecular, este consultată comu­nitatea. Nimeni nu-şi permite să sfi­deze comunitatea... vie. Cu atât mai puţin pe cea trecută Din­colo,