Catre sfarsitul anilor '60, NASA, care planuia sa ajunga pe Luna, a creat cratere in desertul Arizona, pentru ca astronautii sa beneficieze de o replica a terenului selenar, care sa fie folosita in cursul antrenamentelor.
Dupa cum explica experti de la Northern Arizona University, programul a demarat in 1963, insa "sculptarea" peisajului desertic, cand sute de cratere de diferite marimi au fost create, intocmai dupa peisajul selenar, insa la scara mica, a fost inceputa in iulie 1967, The Atlantic.
Intr-o prima faza au fost folosite circa 150 de kilogarme de explozibil. La finele a numai 4 zile de explozii controlate, s-a creat o replica a terenului lunar, de 50 de metri patrati, insumand 47 de cratere cu diametrul de 1,5 - 12 metri. Zona, o copie fidela a terenului de terizare pe Luna, a fost folosita de astronauti pentru antrenament, inainte de lansarea misiunii Apollo 11.
Catre sfarsitul anilor '60, NASA, care planuia sa ajunga pe Luna, a creat cratere in desertul Arizona, pentru ca astronautii sa beneficieze de o replica a terenului selenar, care sa fie folosita in cursul antrenamentelor.
Dupa cum explica experti de la Northern Arizona University, programul a demarat in 1963, insa "sculptarea" peisajului desertic, cand sute de cratere de diferite marimi au fost create, intocmai dupa peisajul selenar, insa la scara mica, a fost inceputa in iulie 1967, The Atlantic.
Intr-o prima faza au fost folosite circa 150 de kilogarme de explozibil. La finele a numai 4 zile de explozii controlate, s-a creat o replica a terenului lunar, de 50 de metri patrati, insumand 47 de cratere cu diametrul de 1,5 - 12 metri. Zona, o copie fidela a terenului de terizare pe Luna, a fost folosita de astronauti pentru antrenament, inainte de lansarea misiunii Apollo 11.
