Pe vremuri, divorţurile nu erau văzute cu ochi buni, mai ales dacă la mijloc erau şi copii, dar acum acestea nu mai sunt ceva atât de ieşit din comun. Dacă adulţii pot, însă, să-şi gestioneze cu destul de mare uşurinţă decizia de a divorţa şi viaţa de după despărţire, copii sunt deseori forţaţi să accepte lucrurile fără prea multe explicaţii, ceea ce îi poate afecta pe termen lung.

Familia pare un "bun" tot mai greu de întreţinut în zilele noastre, când numărul de ore petrecute la birou este, adesea, mai mare decât cel petrecut acasă, cu partenerul de viaţă şi cu copiii. Criza de timp afectează viaţa de familie, iar divorţurile sunt tot mai dese; iar în societatea modernă, în care a fi părinte singur nu mai este ceva atât de neobişnuit, puţine cupluri par să mai încerce cu adevărat să rezolve ceva "de dragul copiilor".

Părinţii care ajung să divorţeze ar trebui, însă, să ştie câteva reguli elementare atunci când îşi anunţă micuţii că se vor despărţi, înainte de a se gândi să-i dea pe mâna unui psiholog care, evident, îl poate ajuta să asimileze mai uşor situaţia.

Situaţia trebuie explicată copilului pe limba lui, în termeni simpli, adecvaţi vârstei şi nivelului său de dezvoltare şi fără a distorsiona realitatea doar pentru că este prea mic. Dacă micuţul are întrebări, nu trebuie să eviţi răspunsul, ci să îi oferi explicaţiile de care el are nevoie. Chiar dacă va repeta la nesfârşit întrebările (care pentru el sunt, foarte probabil, destul de apăsătoare), va trebui să-i răspunzi de fiecare dată şi să îţi păstrezi calmul, chiar dacă îţi vine destul de greu să o faci.

Este de preferat ca decizia să fie comunicată copiilor simplu, cu formulări de genul "Mama şi tata au decis să nu mai locuiască împreună" sau "Mama şi tata vor fi de acum divorţaţi, dar aşa este mai bine pentru toată lumea". Evită să-i transmiţi copilului că "Mama