Dumitru Hîncu, "Timpuri şi oameni...", Editura "Vivaldi" (tel. 021/210.88.97), 264 pag., 25,07 lei.
Există oameni care îşi fac din profesie o pasiune şi un mod de viaţă. Profesionişti care continuă să lucreze şi mult după ce au ieşit la pensie, căci pasiunea, nu-i aşa?, nu e pensionabilă. D-l Dumitru Hîncu, istoric literar, editor, eseist şi traducător, are 90 de ani şi îşi petrece timpul în biblioteci şi arhive, cercetând cu neobosită curiozitate şi răbdare fonduri de documente, manuscrise, colecţii de publicaţii vechi, dosare neatinse de decenii. Erudit cu o memorie de invidiat, ce-i asigură background-ul cultural pentru ineditele salvate de el din uitare, d-l Hîncu are şi un mod foarte atractiv de a le prezenta, refăcând contextul, agrementat când e cazul cu excursuri memorialistice, cu umor fin, cu reconstituiri de epocă ce nu ocolesc senzaţionalul. Astfel încât volumele în care îşi adună descoperirile sunt lecturi interesante nu doar pentru specialişti. Exploratorul de arhive îşi mărturiseşte secretul inepuizabilei energii care-l face să zăbovească şi acum aproape zilnic la Biblioteca Academiei, la Arhivele Naţionale şi la cele ale Ministerului de Externe: "Cercetarea în vederea cunoaşterii unui adevăr e mai totdeauna o aventură (...) Căci, deseori, intervine imprevizibilul care, de pe o pistă dinainte stabilită, te împinge pe cărări lăturalnice ce se dovedesc, însă, la fel de ispititoare şi te îndeamnă să zăboveşti". Mai mult, când a avut ocazia să călătorească, ţinta lui erau bibliotecile occidentale, în care căuta urme româneşti, iar acum nu ezită să apeleze la amabilitatea unor terţi pentru a-i verifica fire detectivistice legate de aspecte ale istoriei şi culturii noastre. În cel mai recent volum al lui, d-l Dumitru Hîncu ne împărtăşeşte alte aventuri printre vechi hârtii, soldate cu revelaţii. I
