Tibi bacsi descinde din neamul maiştrilor pasionaţi, punctuali şi sobri, care formau odinioară coloana vertebrală a industriei comuniste. Ţeapăn de drept, cu obrazul ras şi ochii strălucind albastru, bătrânul vorbeşte răspicat. Obiceiul l-a deprins în vacarmul uzinei...
"În 1997, deja pensionat, m-am întâlnit cu un fost coleg. El a avut toată viaţa jumătate din salariul meu, dar primea pensie dublă. Am ştiut imediat că e ceva în neregulă cu pensia mea", povesteşte Bimbo Tibor, fost maistru principal la întreprinderea Alumina. Ajuns la 68 de ani, operat de cancer şi slăbit, bătrânul bate totuşi drumul instanţelor, pentru dreptate...
O viaţă de muncă...
Bătrânul ţine să lămurească situaţia de la bun început. "Mulţi s-ar bucura să aibă pensia mea. Dar eu mă lupt pentru că am plătit ani de zile contribuţii la stat, iar când a fost să beneficiez de munca de-o viaţă am fost înşelat", spune Tibi bacsi.
Bărbatul s-a pensionat pentru limită de vârstă în 1997. În loc să stea acasă, însă, s-a reangajat, cu carte de muncă şi plătind taxe. În 2004, la redeschiderea fabricii de către noul patronat rus, a revenit la uzina în care şi-a mâncat tinereţea şi a mai lucrat până în 2007, când Alor s-a închis definitiv. Pensionar fiind, a mai muncit apoi încă 5 ani, până s-a retras lovit de boală. "Secţia de evaporare, unde am lucrat eu, era un mediu foarte poluat. Peste 60% dintre foştii mei colegi suferă de cancer", povesteşte pensionarul.
În februarie 2008 s-a operat de cancer la prostată. Deşi asigurat, a trebuit să plătească 5.200 de euro, bani pe care nu i-a recuperat niciodată. Mai mult, chiar dacă a fost încadrat vreme de un an în gradul doi de handicap şi, teoretic, era scutit de impozit pe venituri, nu a beneficiat niciodată de această facilitate. Nici măcar după ce cerut-o expres!
Bătălia pentru pensie
Tibi bacsi se judecă pentru o pensie
