Cine cercetează perioadele imediat anterioare marilor evenimente istorice va avea întotdeauna surprize. Presa, martor indispensabil unor epoci în care televiziunea, radioul şi mijloacele informatice nu existau, oferă o cu totul altă imagine decât ar fi de crezut.

În săptămânile dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial, ziarele nu acordau decât o atenţie cu totul marginală diferendelor teritoriale, ameninţărilor reciproce, mobilizărilor, incidentelor de frontieră. În schimb, paginile erau pline de ştiri mondene şi de scandal, expresie a vieţii liniştite pe care o duceau comunităţile umane de pretutindeni.

Există, probabil, o reacţie de fugă a omului din faţa unui pericol iminent: el nu înţelege sau se face că nu înţelege miile de semne subtile care vestesc apropierea implacabilului. Ca în faţa cutremurului sau potopului, fiinţa umană preferă să ignore avertismentele realităţii, cuibărindu-se într-un cotlon fragil, considerat salvator.

În vara anului 1939, înaintea declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, lucrurile nu stăteau altfel. Aceleaşi ştiri mondene şi de scandal ocupau prima pagină a ziarelor, disputele dintre partidele rivale constituiau sursa majorităţii articolelor politice, iar primul stat atacat de Hitler, Polonia, manifesta o trufie de mare putere, cu viitorul asigurat. Paradoxal, înainte de a fi spulberată de armatele germane în numai trei săptămâni, ea ţinuse să-şi rezolve vechiul diferend teritorial cu Cehoslovacia, primind, din partea Berlinului, cadoul otrăvit al regiunii Teschen. Mai mult decât atât, încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov, la 23 august 1939, nu trezise, în nici una din viitoarele ţări combatante, îngrijorarea aşteptată.

Deşi mijloacele de informare sunt altele astăzi, tot ce se întâmplă în actualele focare de conflict, în special în lumea islamică, de curând în Mali şi Algeria, nu generează temeri