Lămâia nu este neapărat un fruct pe care să-l consumi cu plăcere. Dar atunci când intră în combinaţia cremelor, prăjiturilor şi, în cazul nostru, al checurilor, nu există fruct mai apreciat pentru aroma şi savoarea pe care o oferă. O abundenţă de sirop puţin înţepător care înmoaie un chec delicios este combinaţia perfectă.

Checul

Dar, bineînţeles, înainte de rezultatul final, trebuie să ne ocupăm de bază: checul. „The Guardian“ ne oferă indicaţii preţioase pentru checul de la care se dezvoltă o prăjitură fină şi răcoritoare.

Se amestecă ouăle cu făina care are în compoziţie praf de copt, se adaugă în cantitate egală unt şi zahăr. Rezultatul este bogat şi pufos şi bun ca bază pentru prăjitura pe care o avem în minte. Cofetarul Gary Rhodes spune că acest chec este „un exemplu clasic de «pâine» dulce care se serveşte şi ca gustare la ceaiul englezesc“. El adaugă şi puţin lapte pentru a face compoziţia un pic mai moale, pentru rezultat şi mai pufos.

Nigel Slater înlocuieşte o parte din făină cu migdale pisate. Dulceaţa migdalelor se combină perfect cu asprimea lămâii, iar checul va avea o textură mai interesantă.

Siropul

Tot Nigel Slater stoarce pur şi simplu o lămâie pe deasupra checului, dar asta oferă o acreală puţin cam dură. Alţii amestecă sucul de lămâie cu un sirop auriu sau, în loc de sirop, cu un pic de zahăr granulat care transformă partea superioară în ceva crocant. Este în contrast cu ce se află dedesubt, o textură pufoasă şi puţin lipicioasă. Se recomandă chiar să facem mici găurele în chec pentru ca siropul să se absoarbă mai bine, dar cel mai important este ca siropul să fie adăugat atunci când checul este cald.

Să nu vă speriaţi, siropul va părea mult mai mult decât ar putea să absoarbă checul, aşa recomandă cele mai multe reţete, dar este mai bine şi, până la urmă, tot se va absorbi.

Glazura şi crema

Unel