Fiesta în bârlog, romanul de debut al lui Juan Pablo Villalobos, publicat în 2012 la Curtea Veche, arată, o dată în plus, cum cosmopolitismul e un mediu fertil literaturii naţionale. Locuind în Spania şi stabilindu-se din 2011 în Brazilia, scriitorul născut în Mexic profită de îndepărtarea antecedentă pentru a-şi găsi discursul potrivit şi a scrie despre întîlnirea cu ţara sa natală.

Mexicul din afară şi dinăuntru În mai puţin de o sută de pagini, reuşeşte să facă pertinentă cunoscuta întrebare a lui Montesquieu. Dacă acesta punea în discuţie, prin apelul la imaginea persanului, identitatea franceză, Villalobos renunţă la intermediari, dar nuanţează problema. Astfel, romanul ajunge să ilustreze cum poate fi cineva mexican, fiu de traficant de droguri, cum poate să trăiască într-un palat ultrasecurizat şi să îşi dorească drept animal de companie un hipopotam pitic din Liberia. Condiţia politică şi socială a Mexicului este fundalul pregnant al cărţii, fiind pusă în ficţiune printr-o dublă refractare; o dată prin prisma autorului stabilit de opt ani în Spania, care poate, distanţîndu-se, să vorbească (mai obiectiv) despre ţara de origine şi să semnaleze precarităţile şi necesităţile acesteia, şi apoi prin vocea lui Tochtli, un copil precoce, izolat în propria casă şi, astfel, mult mai departe de realitatea imediată a Mexicului.

Deşi Fiesta în bârlog are o construcţie tripartită, acţiunea propriu-zisă se concentrează în partea mediană şi poate fi redusă la o simplă frază – dorind să se îndepărteze de agitaţia produsă în jurul cartelurilor traficanţilor de droguri, Yolcaut, tatăl lui Tochtli, hotărăşte să meargă în Liberia, pentru a găsi hipopotamii pitici. Lipsită de spectaculos, călătoria îşi atinge doar în parte obiectivul, astfel că nici romanul nu impresionează prin diegeză. Ceea ce reţine atenţia sînt problematica socială (a Mexicului ş