Cele mai aprige dezbateri din istoriografia consacrată relaţiilor româno-otomane au fost purtate în jurul actelor prin care a fost reglementat statutul juridic al ţărilor române faţă de Poartă ("Capitulaţii"), relaţiile economice fiind strîns legate de acest statut. Structurată în două secţiuni majore, cartea tratează în prima şi cea mai consistentă parte dreptul otoman al popoarelor în context islamic (războiul, pacea şi regimul nemusulmanilor - supuşi sau străini), pentru ca în a doua parte să aplice acest drept la cazul ţărilor române şi al relaţiilor lor cu Imperiul otoman. Autorul caută să contureze o serie de invariabile ce determinau relaţiile statului osman cu nemusulmanii, ideologia "războiului sfînt" la otomani şi mijloacele de încheiere a păcii cu statele creştine, în teoria şi practica juridice, avînd în vedere sursele lor islamice şi pe cele cutumiare.

Viorel Panaite(n. 1958) este profesor doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi cercetător la Institutul de Studii Est-Europene al Academiei Române. Reputat turcolog, a avut burse la instituţii prestigioase din străinătate. A mai publicat: Limbajul politico-juridic în Islamul otoman (1998), The Ottoman Law and Peace (2000), Diplomaţie occidentală, comerţ şi drept otoman (2004), Early Western Books on Islam, Turks, and Ottoman Empire preserved at Folger Shakespeare Library (2006), Limbajul otoman al păcii şi războiului în spaţiul otoman (2007), Dreptul păcii şi războiului în Islamul otoman (2007).

Pornind de la premisa că trebuie descifrată ideologia ce legitima acţiunile militare ale otomanilor, să vedem mai întîi care era terminologia folosită în Islam pentru război. Ca alte mari religii ale Asiei, Islamul vedea lumea ca pe o confruntare între forţe contrarii. În perioada timpurie a Islamului această luptă a fost redată ca un război între musulmani, cei care împărtăşi