- Social - nr. 17 / 25 Ianuarie, 2013 Draga nepoate, iti voi povesti o intamplare adevarata, traita de mine, care iti va da incredere in oameni. Bineinteles, graul are neghina si taciune, dar, daca este ales bine, se poate face paine buna. Baiete, eu, la varsta mea, am vazut multe soiuri de oameni, unii se lauda cu felul lor de a fi, atat olteni, cat si banateni, cu rudeniile din sud, care, in 23 de ani, au pus caruta inaintea cailor. Mai baiete, in ianuarie implinesc 20 de ani de cand imi duc Crucea, complet izolat de locuitorii cetatii. Sunt condamnat, de 20 de ani, si poate va mirati cate am in sufletul meu de roman oarecare. Satisfactie am ca nu pot sa vad, cu ochii mei, in ce hal e tara. Mi-o inchipui, ca in 1944, in 4 aprilie. Si atunci am platit cu piciorul meu stang, iar acum, platesc, condamnat, multumind cerului ca mai sunt in viata! Draga baiete, uneori stau si ma intreb, oare care din inaintasii mei, parinti s-au rudenii apropiate, au gresit in fata cerului? Conform prezicerilor mamei Lica, strabunica mea, in ziua nasterii mele a citit in apa neinceputa, la izvorul numai de ea stiut, ca eu voi duce pacatul cuiva din rudenii. Si iata ca s-au implinit 20 de ani. In momentul cand s-a abatut boala asupra mea, am spus, din tot sufletul: "Fie voia Ta, Doamne!”. Si Domnul m-a auzit. si iata-ma la 81 de ani! Slava Domnului, a mai facut un bine cu mine. Dupa un an, am facut al doilea atac ischemic. De asta data, am spus din nou: "Faca-se voia Domnului!”. Fiind partea stanga, m-am bizuit pe voia Lui. Dupa un timp de zacut, am inceput sa-mi misc, cate putin, piciorul. In una din zile, am citit, in ziarul "Cuvantul liber”, o mica intamplare a unui copil venind de la scoala, si mi-am amintit cum aratam eu, care am facut patru clase in cinci orase, fugarit, din loc in loc, in biata mea tara. Am scris pe o coala de hartie intamplarea si am trimis-o la "Cuvantul liber”,