PREMIERĂ Într-un spectacol care duce mai departe ideea că se face teatru de calitate în Bucureşti, actorul Ionel Mihăilescu arată că nu-i este deloc greu să fie extraordinar.

Spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“, montat de Dragoş Galgoţiu după textul lui Bertolt Brecht, a avut premiera la Teatrul Odeon din Bucureşti pe o scenă obişnuită cu montările regizorului. În 2006, Galgoţiu punea în scenă „Hamletmachine“, de Heiner Müller, prietenul şi colaboratorul lui Bertolt Brecht, un spectacol despre un intelectual „ce asistă la începutul sfârşitului unei societăţi: societatea socialistă est-germană“, după cum remarca Alice Georgescu în „Ziarul Financiar“.

În ultimii zece ani, Galgoţiu a regizat în instituţia de pe Calea Victoriei şase spectacole, colaborând, la unele dintre ele, cu Andrei Both (decor), Doina Levintza (costume) şi Răzvan Mazilu (coregrafia). La „Hamletmachine“ i-a avut alături pe toţi trei. Tot cu ei trei a lucrat şi la Sibiu, pentru „Berlin Alexanderplatz“, de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“, iar „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“ duce mai departe viziunea acestor creatori, oferind o parte a doua din ceea ce ar putea deveni o trilogie despre triumful abrutizării, grăbit de războaie care stau să înceapă.

În 1941, cetăţeanul german Bertolt Brecht se afla în Finlanda, la Helsinki, şi aştepta să emigreze în Statele Unite ale Americii. Voia să se rupă total de lumea care se prăbuşea sub greutatea ideologiei fasciste. Piesa pe care tocmai o scrisese era biletul său de ieşire şi o declaraţie clară de intenţie. Bineînţeles, piesa lui nu s-a putut juca în acea perioadă, ci abia în 1959, la Berliner Ensemble, într-o versiune a textului adaptată şi regizată tot de Heiner Müller.

Datele pe care le strânsese Brecht până în 1941 schiţau doar tabloul unei ascensiuni avide, care condensa intervalul 1929-1938. Intuiţia