Fabrici de vin înşirate de-a lungul drumului abrupt, castele aruncate pe dealuri şi blocuri de sticlă cu alură de zgârie-nori. Iar cheile adânci şi stâncile roşii întregesc peisajul natural al Luxemburgului.

Ducatul cu mai multe restaurante cu stele Michelin pe cap de locuitor decât în orice altă ţară europeană are un număr aşa de mare de vizitatori şi rezidenţi străini că pluteşte într-o sublimă atmosferă cosmopolită. În plus, este păzit de cele mai lungi cazemate din lume.

Ţin minte că oraşul Luxemburg m-a întâmpinat cu imensul Pod Marea Ducesă Charlotte, care face legătura între vechi şi nou. Adică între centrul istoric şi Kirchberg, o suburbie plină de clădiri construite după al Doilea Război Mondial, unde sunt găzduite diverse instituţii europene.

Spre încântarea mea, ducatul mi s-a părut unul dintre cele mai pitoreşti locuri din Europa. Centrul lui istoric este suficient de mic, ţin minte că mi-au trebuit vreo 40 de minute să merg de-a lungul giganticelor văi Petrusse şi Alzette, care-l înconjoară pe două dintre laturi. Fortificaţiile enorme şi stâncile abrupte protejează de secole bune oraşul vechi.

Cazematele Bock şi Petrusse sunt cele mai lungi din lume şi pot fi vizitate cu trei euro. Tăiate direct în piatra barajului, seamănă cu o fermă de furnici uriaşe, sunt uimitoare şi complexe. Tuneluri claustrofobice duc la scările în formă de spirală şi apoi în nişte camere care, la rândul lor, ajung la alte tuneluri şi camere.

O cutiuţă de ciocolată

Inima oraşului este, în esenţă, o uriaşă cetate construită pe un platou protejat de stânci abrupte. Multe străduţe sunt pietonale, iar unul dintre locurile care te pot ajuta la orientare este Place d’Armes, scuarul din centrul oraşului. Oraşul vechi şi o mare parte din atracţiile lui sunt în partea de sus a văii. În schimb, Grund, locul und