Continuăm plimbarea prin Ploieştii din perioada interbelică, în viziunea scriitorului Radu Cosmin (în bilunarul „Prahova. Socială, culturală, literară”, numărul 6-7, din 1 februarie 1935). După ce, vinerea trecută, am străbătut bulevardul, am ajuns în centrul oraşului în „grădiniţa centrală în mijlocul căreia un atlas de bronz, dacă nu ţine cerul pe umeri, sprijină un larg bazin în apa căruia păsările cerului îşi iau baia dimineţei ori răcoresc ciocul în preajma serii, legând idile înaripate”.
Ceea ce nu ne mai spune Radu Cosmin este că statuia lui Atlas – un bărbat musculos, nud, care ţinea pe umerii săi un bazin din care apa se scurgea prin şase ţevi în bazinul mare de la bază – a fost implicată în lupta politică. Când veneau la putere liberalii, Atlas era orientat cu posteriorul către casele liderilor conservatori; iar când alegerile erau câştigate de conservatori, Atlas era răsucit cu 180 de grade. Acest mijloc de luptă politică a fost prezentat şi în presa străină: Lew Davidovici Trotski a aflat de păţaniile lui Atlas când a venit la Ploieşti, în vizită la Constantin Dobrogeanu-Gherea, şi le-a relatat, în 1913, într-un ziar ucrainean. Spre sfârşitul anilor ’40, monumentul a fost mutat în Parcul Străjerilor (inaugurat la 8 iunie 1936), numit, după Război, al Pionierilor, din Bariera Bucov, de unde a dispărut, pierzându-i-se urma.
Tot în centrul oraşului „ţi-ai oprit ochii pe o tablă pe care scrie <
Câţiva paşi mai departe, se află Piaţa Libertăţii, „cea mai largă şi mai bine pavată din întreaga ţară (i-auzi! n.m. – NH). Asfaltul nou cu centru
