Fructul bobului, cu denumirea stiintifica Vicia faba, cunoscut, in functie de zona geografica, si sub denumirea de boaba, baclale, cochie, fava sau pasule, este o pastaie cilindrica de pana la 14 cm, usor umflata, de culoare verde, care contine pana la cinci boabe comestibile.
La maturitate, pastaia devine neagra si se crapa cu un pocnet mic, eliberand boabele.
Bobul, care este, de fapt, o leguma, este originar din Asia Mica si Africa de Nord de unde, inca din antichitate, s-a raspandit in tarile din sudul si vestul Europei, dar si in estul Asiei.
Caracterul erogen al bobului a fost cunoscut inca din antichitate, tot de atunci stiindu-se si despre capacitatea acestuia de a intarzia aparitia semnelor de imbatranire.
Vechii greci si romanii i-au acordat bobului o cinstire deosebita, rezervandu-i chiar si o zi din an cand il sarbatoreau. In trecut, bobul era folosit alaturi de faina de grau la fabricarea painii.
Bobul a fost descoperit si pe teritoriul tarii noastre, in siturile de inhumare ale dacilor, alaturi de mazare si grau, ceea ce ne face sa credem ca era nu numai un aliment de baza din vremurile de demult, ci avea si o destinatie mitica.
Boabele de bob sunt bogate in saruri minerale, precum calciu, fier, natriu, magneziu, potasiu, protide, glucide, vitaminele A, B, C apoi, proteine, in proportie de 25%, hidrati de carbon, cam 50%, din care zahar, 10%, celuloza, 7,5%, substante grase, doar 1,5%.
De la bob se consuma frunzele foarte tinere, bogate in vitamine, care au un gust usor acrisor, in salate, supe, ciorbe ori piureuri. Din pastaile foarte tinere, bogate in sulf si fier, cu mult timp inainte de a ajunge la maturitate, se prepara supe, ciorbe, ghiveciuri, cu sau fara carne.
Bobul nu este numai un aliment foarte hranitor, ci are si multe proprietati terapeutice, fi
