Iarasi am inceput cu proceduri; iarasi de la pupitrul Cotrocenilor se divagheaza pe abstractiuni electorale care indeparteaza atentia de la incapacitatea de dialog, iar plimbarea in cerc despre care vorbeste presedintele in exercitiu fata de posibilitatea existentei in coaste a unuia ales, suna iar a atentionare catre Bruxelles. Bineinteles, profitandu-se de faptul ca, la ora de fata, un asemenea talmudism procedural se remarca peste tot in lumea democratica si, mai ales, se poate observa de peste tot, din orice colt al omenirii am privi aceasta lume. Chiar si de peste Triunghiul Bermudelor pe care l-au survolat liderii europeni trezind curiozitatea noastra fata de problemele democratiei contemporane pe care le vor discuta in acel bine cunoscut mediu al guerillei si a puciurilor militare.

Pentru ca fenomenul unei asa zise modernizari cinice si lipsite de ideatica este evident; mai greu se devoaleaza, insa, motivele lui adevarate si, mai grav: nu oricine are perspicacitatea necesara spre a-i banui consecintele. Dar, chiar daca dezbaterile pe aceasta tema exista, solutiile - fata de o birocratie de moment ce limiteaza democratia la proceduri prestabilite, lipsite de optiuni si de drepturile optionale ale electoratului care constituie insusi miezul democratiei - sunt cautate in vag. Directiile acestor dezbateri la care obliga mai ales dezvaluirile si declaratiile in stilul senzational-demascator al presei tabloide, sunt doua: Pe de o parte, unii acuza o anumita oculta financiar dominatoare care detine toate manetele realitatilor economico-administrative, democratia fiind fata de ea doar o poveste cu care pot sa se amageasca cei de rand. Pe de alta parte se vorbeste despre despiritualizarea continua a existentei persoanei umane prin implantarea consumerismului haedonist, ca o obsesie de a avea totul la timpul prezent; si despre extirparea sau uscarea instincte