După o corecţie macroeconomică de mari proporţii ai zice că se creează premise decisive pentru creştere economică. Cifrele arată un deficit bugetar (ESA) sub 3% din PIB şi un deficit de cont curent probabil sub 3,8% din PIB în 2012.

Dar lucrurile sunt mai complicate dacă avem în vedere contextul internaţional neprietenos, deleveraging-ul din industria financiară, carenţe mari ale procesului investiţional intern. Mă refer la ineficienţa investiţiilor, risipa de resurse, slăbiciunea unor segmente importante ale sectorului privat (nu numai IMM-uri), starea de spirit generală în lumea afacerilor.

Drept este că randamentele cerute la obligaţiunile suverane ale României au scăzut dramatic pe pieţe, ca urmare a formării unui guvern cu mare sprijin parlamentar, evitării derapajului bugetar în an electoral. Şi leul s-a apreciat. Dar aceste fapte nu invalidează o întrebare legitimă: ce pistoane de creştere sunt în 2013, în anii ce vin. Întrucât unele premise nu sunt favorabile.

Absorbţia fondurilor europene are rolul de a sprijini puternic investiţii publice şi private. Toţi sperăm că 2013 va marca o cotitură din acest punct de vedere, mai ales că bugetul public mizează pe creşterea absorbţiei de fonduri europene.

O absorbţie intensă poate deveni un instrument eficace de transformare a administraţiei publice, de creştere a capacităţii de a gestiona proiecte. Am putea trăi, pe această filieră, o ameliorare a utilizării banului public în general. Dar absorbţia de fonduri UE trebuie încadrată în combinaţia de politici.

Mix-ul de politici, într-o accepţie limitată, priveşte îmbinarea politicii bugetare cu cea monetară. În accepţie extinsă se referă la o gamă mai largă de politici/instrumente. Dialogul autorităţilor cu partenerii externi (CE, FMI şi BM) abordează reforme structurale, chestiuni inclusiv de ordin social şi juridic.

@