Până acum un secol, era mai rar băută în afara Europei. Astăzi este una dintre cele mai populare băuturi din lume. Este ieftină, și gustul său relativ neutru o recomandă pentru o mulțime de rețete de cocktailuri savuroase

Rușii, polonezii și scandinavii își dispută de secole paternitatea acestei băuturi. Greu de spus care sunt mai îndreptățiți să și-o însușească. Se pare că prima atestare documentară datează din secolul al VIII-lea, în Polonia. Însă pentru multă lume Rusia este țara votcii, și Enciclopedia Britanica, de pildă, spune că aici a apărut pentru prima dată, în secolul al XV-lea, după o rețetă ticluită de un călugăr pe nume Isidor. O teorie care împacă cele două versiuni spune că polonezii o făceau de mult timp, însă o foloseau pe post de medicament, și rușii au transformat-o mai târziu în băutura pe care o cunoaștem astăzi. Cert este ca numele ei vine de la cuvantul slav „voda“ (apă). Fiind un alcool neutru, fără gust și fără culoare, votca poate fi distilata aproape din orice ingredient care poate fermenta. La început, se obținea din cartofi. În prezent, cele mai bune votci se distilează din grâu (Rusia) sau secară (Polonia). Iar în ultimii ani, francezii au lansat câteva mărci de votcă foarte populare, din distilat de struguri, care au produs un mic cutremur pe piață. Producătorii tradiționali (Rusia și Polonia în special) au încercat imediat să obțină o decizie a Uniunii Europene prin care doar alcoolul obținut din cereale, cartofi sau melasă de sfeclă de zahăr să poată fi numit legal „votcă“. Compromisul la care s-a ajuns este că votca produsă din alte ingrediente decât cele tradiționale trebuie să menționeze acest lucru pe etichetă.

Cum se face?

În prima etapă, legumele sau cerealele sunt puse într-o cuvă care le zdrobește. „Piureul“ obținut este îmbogățit cu malț, care grăbește transformarea amidonului în zahăr. Decoctul este ap