În istoriografia poloneză şi în cea maghiară, Jozef Bem este prezentat drept un adevărat erou, însă cea românească îl prezintă în culori sumbre.

Unul dintre cei mai controversaţi militari din secolul al XIX-lea a fost generalul Jozef Bem. Viaţa sa poate fi comparată cu cea a condottierilor din perioada Renaşterii. Jozef Bem s-a născut în Regatul Galiţiei, parte a Imperiului Austriac. El a devenit sublocotenent în armata poloneză, apoi locotenent în armata franceză a lui Napoleon Bonaparte. A devenit mai târziu profesor la o şcoală militară a Regatului Poloniei, parte a Rusiei ţariste.

Apoi, s-a întors în Galiţia, iar de acolo a ajuns în Franţa. S-a amestecat în conflictele dinastice din Portugalia. Apoi a luat parte la Revoluţia Austriacă şi a devenit general al armatei revoluţionare maghiare. Din 1849 s-a refugiat în Imperiul Otoman şi s-a convertit la Islam. Moartea l-a găsit în postul de guvernator turc al provinciei siriene Alep. În istoriografia poloneză şi în cea maghiară, Jozef Bem este prezentat drept erou. Istoricii români îl prezintă în culori mult mai sumbre.

Militar pursânge

Jozef Zachariasz Bem s-a născut în Tarnow, un orăşel din Galiţia austriacă. După formarea Ducatului Varşoviei, pe teritoriile poloneze controlate de Napoleon Bonaparte, familia Bem s-a mutat la Cracovia. Jozef Bem a absolvit şcoala militară, iar la 15 ani a devenit cadet al armatei ducale, în 1810. El a fost avansat apoi sublocotenent de artilerie, iar în timpul campaniei lui Napoleon Bonaparte în Rusia a devenit locotenent al armatei imperiale franceze. A primit Legiunea de Onoare din partea împăratului francez pentru vitejia dovedită în apărarea Gdanskului, dar şi Crucea Regală. După Congresul de la Viena, care a urmat prăbuşirii lui Napoleon, Jozef Bem a devenit profesor al unei şcoli militare din Regatul Poloniei, aflat în componenţa Rusiei.

El