- Editorial - nr. 17 / 25 Ianuarie, 2013 Tin bine minte – desi de atunci au trecut ceva ani, care numai buni nu au fost pentru noi, romanii, neamul acesta atat de apasat in existenta lui multimilenara, mereu supus nedreptatilor de tot felul – intalnirile pe care, intre anii 1992-2000, deputat PUNR fiind in Parlamentul Romaniei, le-am avut cu diversi demnitari: sefi ai statului, premieri, ministri. Mai cu seama ma intorc in timp la acea intalnire cu Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, pe atunci, in ianuarie 2000, un scurt timp prim-ministru al Guvernului roman. Muresenii – pentru ca atunci un deputat era ales, pe liste, de un intreg judet, de la Sarmasu la Ciobotani, de la Ibanesti la Sanpetru de Campie, de la Boiu la Tarnaveni, de la Sighisoara la Hadareni – mi-au incredintat mandatul, prin cele 127.000 de voturi la alegerile parlamentare din toamna anului 1992, de a le duce "of”-ul, atat in Camera Deputatilor, cat si la Palatul Victoria, in urma obrazniciilor UDMR-iste de tot felul, tot mai dese, tot mai insultatoare si dispretuitoare la adresa romanilor de aici. Intr-o seara de marti, in urma demersurilor facute, inlesneam intalnirea delegatiei muresene a peuneristilor cu primul ministru. Venind din zona fierbinte a acelui foc mocnit, dupa evenimentele dramatice din 20 martie 1990, de la Targu-Mures, foc pe care Necuratul ii impinge pe neprietenii neamului romanesc, de atunci incoace, sa arunce, intr-o provocare continua, canistra cu benzina, fara sa-i duca mintea aia de bibilica si la niste urmari catastrofale, noi doream o discutie deschisa cu premierul Romaniei. Noi, cei cunoscatori directi, nu din povestirile altora, ai realitatii ardelene, deloc roza, deloc linistitoare, deloc prevestitoare a bine in timp, consideram foarte util, cat se poate de necesar, un dialog cu primul ministru al Romaniei, invocand numeroase porniri antiromanesti,