Alberto Manguel (n. 1948) este un cititor-scriitor argentinian ieșit din mantaua lui Borges. În preajma căruia, la junețe, s-a învîrtit cîțiva ani buni și căruia i-a citit din cărțile cele mai iubite de magul de la Buenos Aires. Editura Nemira a tradus/lansat două volume importante din bibliografia voluptuosului nesățios cititor-eseist-penseur-diarist (Istoria lecturii și Biblioteca nopții, ambele de luat expres la puricat pentru devoratorii de cărți), pentru ca acum să avem la îndemînă alte două cărți ale aceluiași boier al lecturii. Este vorba de un roman-roman, Toți oamenii sînt mincinoși, și un Jurnal de lectură. Un Don Juan al cărților, editate în condiții grafice și tipografice excelente. Ne vom ocupa de Jurnal de lectură (Editura Baroque Books&Arts, 2012, colecția „Savoir-vivre“, foarte bună, și cu alte titluri incitante, cam piperate la preț, coordonată de Dana Moroiu, ex-Nemira, ceea ce explică traseul românesc al lucrărilor lui Manguel, traducere de Ioana Ieronim – care ne oferă o variantă proprie precum Stepa tătarilor pentru deja fixatul în memoria românilor Deșertul tătarilor, dar te poți pune cu poeții..., coperta, inspirată, realizată de o cunoscută plasticiană, Stela Lie – mi-a plăcut foarte tare).
Ce face artistul cărților – dacă îl putem numi așa pe vajnicul argentinian – în acest volum? Alege 12 cărți de proză, din cele mai diferite genuri și variate stiluri, ce aparțin unor autori cunoscuți, dar care nu scriu, nici vorbă, în același registru. Așa ajung laolaltă Bioy Casares, Wells, Kipling, Chateaubriand, Conan Doyle, Goethe, Kenneth Grahame, Cervantes, Dino Buzzati, Sei Shonagon, Atwood – marea scriitoare canadiană – și Joaquim María Machado de Assis, de care, mărturisesc, nu am auzit pînă la Manguel. Și ce se întîmplă cu aceste 12 cărți? Sînt citite și trăite, fiecare, una după alta, pe parcursul unei singure luni.
Manguel citeșt
