De cum ne-am văzut pe băncile facultăţii, ne-am dat seama că e bine. Iar binele, în cel mai înalt grad, era proporţia dintre fete şi băieţi. 10 la 1, dacă eram îngăduitori şi cu purtătorii ilegali de sex. Puteam alege, avea balta peşte. Împreună cu Traian T. Coşovei, am decis să preluăm şi puterea politică. După ce am zăpăcit muieretul cu şarmul, atitudinea şi versul la munca patriotică introductivă, ne-am ales în fruntea UTC pe Filologie. Traian, şef, iar eu vice. Imediat după şedinţă, am şters-o la băut, iar Traian a inaugurat serile disco la clubul de sub acoperiş. Să ne vezi acolo, proaspeţi lideri dansînd pe masă, cu staţia dată la maximum, era o încîntare. Pe umeri, pletele curgeau rîu, blugii (falşi, că nu te puteai lipi de originalii care costau 500 de lei) fîlfîiau, pantofii cu talpă groasă sau ciocaţii fără călcîie săltau, cărţile rare se purtau ostentativ la subraţ (Huizinga, Homo ludens). Creşteau, partinic, prestigiul şi încrederea în sine.
Aşa a trecut un an şi, pe nepusă masă, ne-am pomenit în anul doi. Alte glasuri, alte încăperi, alte petreceri, alte iubite! Numai că organizaţia de partid nu dormea, sireaca! Şi ne pomenim că trebuie să depunem un raport de activitate în faţa colectivului. N-aveam de ce ne teme şi nici că ne-am sinchisit, pînă nu ne-au întrebat de cotizaţii şi carnete. „Care carnete? Care cotizaţii? Care flotă?“ A urmat o demascare ca la carte. După două ore crîncene, eram destituiţi şi daţi de exemplu negativ. Oile negre, evazate şi pletoase crescuseră la sîn. Am plecat plouaţi şi cu feţe lungi. Nu mult. Ne-am oprit la Capşa şi am sărbătorit. Fusese mişto!
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
De cum ne-am văzut pe băncile facultăţii, ne-am dat seama că e bine. Iar binele, în cel mai înalt grad, era proporţia dintre fete şi băieţi. 10 la 1, dacă eram îngăduitori şi cu purtătorii ilegali de sex. Pute
