Foarte mulţi români au fost umiliţi de Securitate şi Miliţie. Un constănţean şi o brăileancă ne povestesc ce au păţit în perioada regimului comunist.
Mihai Stoica: „În vara anului 1988 locuiam în Constanţa, într- un bloc din „Km 5”. Eram căsătorit şi aveam 3 copii: Dani- 11 ani, Liviu- 6 ani şi Alina- 1 an. Într-o seară, cu toţii, am participat la sărbătorirea zilei de naştere a mamei mele, care locuia într- un bloc din apropiere. Pe la orele 11 din noapte ne deplasam spre casă. Soţia o ţinea pe Alina în braţe, iar eu îi ocroteam pe cei doi băieţi. O noapte plăcută de iunie. În faţa noastră a apărut, brusc, o patrulă formată dintr- un miliţian (cred că plutonier) şi un soldat fruntaş din Securitate. Modul lor de apariţie şi faptul că erau înarmaţi, ne-au speriat: -Cine sunteţi, de unde veniţi şi unde mergeţi? Au fost întrebările miliţianului. Primul meu gând a fost că soţia fusese reclamată de o vânzătoare de la „Alimentara” din cartier, care refuzase să-i dea soţiei, cu o zi în urmă, raţia de un litru de lapte pe lună, pentru fetiţă. Nu apărea pe listă- probabil vreo greşeală- şi soţia, cu sticla goală în mână într-o poziţie ameninţătoare, a obligat-o să-i vândă litrul de lapte... După ce m-am dezmeticit am răspuns la întrebările miliţianului. - Actele la control! Continuă acesta, şi iar m-au trecură fiorii că soţia nu avea buletinul la ea. După multe tergiversări am fost lăsaţi să plecăm, mai ales că cea mică începuse să plângă”.
„Dorinţa de a părăsi România a devenit unicul scop în viaţa mea”
Vasilica Hellmann: „Sunt născută în Brăila, tatăl meu nu a fost membru de partid. Eu am terminat în 1973 liceul de cultură generală, paralel am făcut şi şcoala populară de artă, secţia dansuri- folclor, şi cu cele două diplome în buzunar am plecat în aceeaşi vară la Neptun, unde se înfiinţase un Ansamblu de Folclor al Staţiunii turistice, ansamblu ce ofer