Ziua 137 : joi, 25 octombrie.
Workshop în Tamale.
Luni dimineață am început workshop-ul la Modern City, probabil unul din cele mai mari hoteluri din Tamale, în pantalonii scurți și foarte prăfuiți cu care venisem de la Mole, fiindcă Bashiru a întârziat, ca de obicei.
Workshop-ul este pentru revizuirea și finalizarea instrumentelor de cercetare cu care vom merge, începând de săptămâna viitoare, în școli și comunitățile pe care acestea le deservesc. Cercetarea se va face în 3 regiuni, iar eu voi fi într-o echipă de 8 membri care va colecta date din Upper East Region. Timp de 3 săptămâni vom merge în 18 școli și comunitățile aferente din două districte. O să observăm desfășurarea unor lecții, o să facem interviuri și focus grupuri cu profesorii, cu elevii, cu părinții și cu diverși membri din comunități. N-am mai făcut așa ceva până acum, așa că va fi o experiență inedită pentru mine.
În timpul workshop-ului, ca să ne mai trezească în deschiderea unei sesiuni de după amiază, dr. Seidu, un profesor universitar în vârstă care are multă experiență în cercetarea din domeniul educației, ne-a spus o mică poveste ghaneză . Un profesor nou vine într-un sat izolat și este nemulțumit că a fost trimis atât de departe de oraș. I se pare că este prea deștept pentru a fi trimis aici și este arogant și nesimțit. Li se adresează copiilor spunându-le my stupid boy și my stupid girl (prostuțule, prostuțo).
Într-o zi, când vine în clasă găsește un cuțit pe catedră. Îi întreabă pe copii: "My stupid children, why is this knife here?" (prostuților, de ce e cuțitul aici?). Copiii îi spun : "Ca să tai ceea ce e pe masă". "Nu văd nimic pe masă". Copii insistă că au pus ceva pe masă pentru ca el să taie și în cele din urmă el intră în joc, ia cuțitul prefăcându-se că este ceva acolo și dă să taie. Atunci un copil sare și îi prinde mâna, oprindu-l, ca s
