... Pentru ca a murit Dan Mihaescu.

Cei mai tineri nu au cum sa priceapa ce namila de lespede a cazut peste haul unde a disparut umorul romanesc, transformand-o intr-un mormant.

Poate doar daca afla ca acest om, pentru care nu existau cuvinte fara sens, doar minti fara perspectiva, scria pentru Toma Caragiu.

Umorul datorita caruia era comunista le parea romanilor suportabila, caci de fiecare Revelion ii prizau pe Toma Caragiu si Amza Pellea si asteptau, intr-o cumintenie aproape religioasa, urmatoarele "Momente vesele", n-ar mai avea acum acelasi gust.

Epoca libertatii totale se suprapune veacului lipsei de umor, zugravit cu ghips de la balci, de o tristete vecina cu nebunia. Dar ce spun eu vecina? Mai adanca, pentru ca nebunia e trista doar pentru apartinatori!

... Fireste ca nu era mai bine pe vremea lui Ceausescu! In apartamentul repartizat moca, oamenii muncii nu aveau spaime legate de ziua de maine decat daca in apartamentele fericite treceau de la a visa ca isi injura presedintele, premierul, procurorul general si pe Stalin la a spune in public bancuri cu ei.

Te gaseau si-n gaura de sarpe si te aruncau in temnita, deoarece erai dusmanul poporului.

Tinerii care privesc acum imagini din satelit cu lagarele de munca din Coreea de Nord trebuie sa stie ca, in urma cu 23 de ani, Romania ii calca pe urme, era sefa de promotie.

Iar un tip care avea curajul sa puna pe hartie ironii subtile la adresa planului cincinal, a sedintelor de partid, a pilelor, a lipsei de mancare, a Securitatii era venerat. Iar celalalt, care avea curajul sa le spuna la televizor, era Dumnezeu.

Acum, in epoca libertatii totale, prostul gust al emisiunilor de umor nu este intrecut decat de prostul gust al politicienilor.

Dar Ceausescu avea o scuza: era fricos si suficient de sm